O -piuliță cu autoblocare-cunoscută și ca piuliță-este o componentă înșurubată pe un șurub sau pe o tijă filetată pentru a asigura o funcție de fixare. Este un element esential necesar in fabricarea tuturor tipurilor de utilaje. Piulițele cu auto-blocare servesc la îmbinarea în siguranță a echipamentelor mecanice; o conexiune poate fi stabilită numai atunci când o piuliță și un șurub cu specificații potrivite se cuplează prin filetele lor interne. Mai jos, detaliem patru metode utilizate pentru a preveni slăbirea piulițelor auto-blocante.
Blocare mecanică
Această metodă utilizează dispozitive specifice de blocare (opriere) pentru a restricționa direct rotația relativă dintre piuliță și șurub. Exemplele includ utilizarea de știfturi despicate, sârmă de siguranță și șaibe de blocare. Deoarece aceste dispozitive de blocare nu generează nicio forță de preîncărcare, ele devin efective numai după ce piulița s-a slăbit deja și s-a retras până la punctul în care intră în contact cu opritorul. În consecință, această metodă nu, în practică, *previne* afânarea; mai degrabă, servește pentru a preveni „căderea” completă a nucii.
Nituire/Blocare cu pilon
După strângere, pe ansamblul piuliță-și-șuruburile sunt aplicate metode precum împușcarea (poansonarea), sudarea sau lipirea. Acest proces elimină caracteristicile ansamblului ca îmbinare mobilă, transformându-l într-o conexiune permanentă, ne-demontabilă. Dezavantajul acestei metode este că șurubul poate fi folosit o singură dată; în plus, dezasamblarea este extrem de dificilă, necesitând distrugerea ansamblului șuruburilor pentru a separa componentele.
Blocare prin frecare
Aceasta este cea mai utilizată metodă de prevenire a slăbirii. Funcționează prin generarea unei presiuni pozitive între piuliță și șurub-o presiune care rămâne constantă indiferent de forțele externe-creând astfel o forță de frecare suficientă pentru a rezista oricărei rotații relative între cele două componente. Această presiune pozitivă poate fi obținută prin aplicarea unei forțe de compresie ansamblului piuliță-și-șurubului fie axial (de-a lungul axei), fie simultan în ambele direcții axiale și radiale. Exemplele includ folosirea șaibelor elastice, a piulițelor duble (piulițe de blocare), a piulițelor cu auto-blocare și a piulițelor cu inserții de blocare.
Blocare structurală
Această metodă folosește designul structural inerent al piuliței-și-ansamblului șurub-în mod specific, principiul încorporat de „Piulița Tang” (sau mecanisme de blocare structurală similare).
Blocare cu pilonarea marginii
După ce piulița a fost strânsă, se folosește un poanson pentru a deforma sau deteriora filetele de la capătul șurubului, prevenind astfel piulița să se retragă.
Blocarea cu adeziv implică de obicei aplicarea unui adeziv anaerob pe firele de împerechere; odată ce piulița este strânsă, adezivul se întărește automat, oferind o lipire eficientă anti-slăbire. Dezavantajul acestei metode este că șurubul poate fi folosit o singură dată, iar dezasamblarea este extrem de dificilă, necesitând distrugerea ansamblului șurubului pentru a separa componentele.
